Un fum, o ceasca cu ceai, o piesa, o vacanta cu nabadai…

Cum e sa te trezesti fara nimic dintr-o data? Va spun eu al dracului de urat.  Hmmm…

Satula de aerul de Milano, de toate noptile nedormite, cu invitatia prietenului meu, am plecat spre gara… Surpriza. Wow, nici un tren regional nu circula. Ora 14 si 2 min: ma aflu in fata unei cozi infernale la bileterie. Dupa o ora de asteptare, ajunsa in fata ghiseului dau adresa, si sunt anuntata ca pot efectua calatoria doar cu trenul de velocitate maxima.  Hmm, fara sa ezit scot banii din portofel, toti pe care ii aveam prind biletele si  ma duc sa caut trenul. Imi aprind o tigar si intalnesc un cuplu din Grecia cu care schimb cateva vorbe. Un tren frumos pot sa zic se apropie pe peronul langa care eram invecinata. Compostez biletul si ma urc in tren scaunul 45. 300 km la ora.. wow… imi pun castile in urechi, intr-o ora ajung la prima destinatie…deodata opreste trenul si suntem rugati sa scuzam intarzierea de 60 de minute din cauza unui eventual cu tremur. Trag aer in piep si spun wtf asta e ziua mea ghinionista, o fi marti? Nu e vineri. Asteptam 20 de min si suntem dinou in deplasare, dar nu pentru mult timp caci ajung la destinatie… Uluita cobor si tinta direct la panoul cu trenuri. O nuuuu, nu din nou, trenul regional cancelat, tren regional cancelat, trenu de    ora 17 50 cancelat… wtf… te rog nu Doamne, nu vreau sa raman aici o zi intreaga! Cu bagajele in mana faceam 13 14 pe peron. Tren cancelat, tren cancelat….toata lumea pleaca, eu mai raman. La un moment dat vad un afis de tren regional dar doar pana la jumatatea distantei catre destinatie. Imi suna telefonul. Mesaj: Ce faci? Ai urcat in tren? Raspuns: Nu si nici nu stiu cand voi pleca, iti povestesc cand ne vedem. Dupa inca o ora de asteptare soseste un tren. Imi pun caciula in cap, iau bagajele in mana si fug dupa conducator. Hmmm, al meu e: Hei nenea trenu catre cutare loc nu soseste astazi? Ba da, acesta e, urca repede ca plecam.. Pfiuuuuu… Rasuflu usor si imi aleg un loc in tren. O bezna totala, nu cunosc locul, ma uit pierduta, nu vad nici o statie din care opreste trenul. Mesaj: pe unde esti? Raspuns> Suna telefonul.. Eu: Nu stiu.

El: Intreaba pe cineva, tu ma minti, uite un tren care vine, ma pacalesti si esti in tren si nu vrei sa imi spui.

Eu: Nu, zau, nu stiu, nu vad nimic. Nu va suparati, pe unde suntem?

Pasager:In cutare loc, am auzit ca mergeti in directia X, mai aveti de calatorit, la ora 19 si 04 min o sa ajungeti.

Eu: Vezi, nu te pacalesc, mai dureaza. Ne revedem curand.

Hmmm, intr-un final ajung, ii sar in brate, il pup.

Eu: Eu nu vreau sa intru, mi-e rusine.

El: Nu ai de ce. Haide.

Am facut cunostinta cu toata lumea, am papat ca eram rupta de foame, iar apoi m-am cuibarit in bratele lui… Hmmm, minunat! A doua zi am mers la cumparaturi, apoi la cinematograf… Film 3d ), nu am sa uit niciodata cum m-am speriat si i-am sarit in brate… seara ne punem in pat dar spre dimineata evadez in alta camera, si ma intorc dupa cateva ore, ma asez usor sa nu-l trezesc dar  nu mi-a reusit, m-a prins cu ambele maini si m-a tras peste el. Minunat… apoi Neata! Neata si tie si il pup cu foc. Dupa cateva ore imi suna telefonul….

Tanti cu pricina: Imi pare rau sa te anunt dar ai face bine sa nu te mai intorci, ca nu mai ai unde.. lucrurile ori vii tu dupa ele, ori ti le trimit eu…

Eu: Ce s-a intamplat?

Tanti cu pricina: Nimic. Ai grija. Pa.

Eu: Cum, dar stai, dar tu?

Tanti cu pricina: Eu m-am aranjat. Vezi cum te aranjezi.

Imi dau lacrimile in ochi, si plec afara sa nu ma vada. Ghinion, vine dupa mine.

El: ce s-a intmplat?

Eu: nimic.

El: haide sus ca ma supar. de ce plangi?

Eu: Nu plang.

ma asez pe scaun. ganduri peste ganduri….ii spun ce s-a intamplat. imi zice sa ma calmez si ca vom vedea ce vom face…. intre timp ma apuc sa fac o prajitura, care a iesit dezastros de urata dar delicios de buna…..Iesim apoi facem o plimbare. Ne intoarcem cu un chef nebun unul de altul, anulam cina la vecinu si ne ascundem in camera. In toiul noptii evadez din nou, dar nu dupa mult timp ma cauta, ma gaseste vine si ma pupa, si se intoarce la loc. Dimineata ma trezeste, il pup dinou, ma ridic si beau si eu o cesca de lapte cu biscuiti… iar apoi…..suna telefonul. Sun inapoi. Matusa: Imi pare rau ce s-a intamplat, incerc azi sa iti salvez din lucruri.

Eu: Ai grija de acte… atat ma intereseaza…si multumesc.

Matusa: Tu sa ai grija ce faci, si imi pare rau ca nu te pot ajuta cu mai mult.

Hmmm, ma aude din partea cealata X….

X: Ce e, din cate am inteles si imi cer scuze ca nu am vrut, nu te mai poti intoarce..

Eu: Da, de aia plangeam ieri…

X: Hai ca vedem cum rezolvam, mie imi convine ca esti aici. Vorbesc eu si cu el cand se intoarce. Vedem ce va fi.

Mi-a daruit X o pereche de papuci apoi a plecat la lucru, mi-a zis ca ne vedem la pauza. Eu mi-am luat o tigara, am fumat-o apoi am strans putin de prin jur, mi-am luat ceasca de ceai pregatita de El, si am dat drumu la piesa…..

Acum, a mai ramas o tigara, milioane de ganduri.. o ceasca de ceai… si piesa…. care canta…. si mi se potriveste…

El e tot ce mi-a mai ramas intr-o lume de gunoi…care e langa mine, el si toti ce tin de el.

 

 

 

Alt inceput.

Desire like fire!

 

All i need in this life of sin is me and my boyfriend!

 

Un an nou, o noua viata, o noua poveste!

http://www.youtube.com/watch?v=GLiM4NnAgdQ&feature=fvst

Puncte puncte puncte. Taaaaci!

http://www.youtube.com/watch?v=pN5ypa6nuog&feature=related

 

puncte puuuuuuuuuuncte x_x.

Pentru ca…

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=opF9kLfWClU#!

Nu suntem fericiti impreuna, dar nici separati nu putem sta…

Ramas bun, Domnule G.

Marturisire

As avea multe de scris dar ma inec in ganduri.  Incep cu nedreptatea ce e in jur! Si care niciodata nu se va opri! Multi din jur se gasesc sa isi dea cu parerea crezand ca ajuta, sau mai rau porniti sa faca rau. Am o intrebare pentru voi. Ce castigati? Exista un premiu special pentru voi? ( Aaa, placerea de a fi in mijloc nu se compara cu nimic? Si zambetul sarcastic pe care unii dintre voi il aveti pe buze? Hmmm…. Exista un remediu. Aceeasi plata! Dar…. Plata sa nu o fac eu. Ci viata! Si atunci voi fi eu cea care priveste si zambeste, dar nu cu un zambet sarcastic ci cu un zambet de implinire ca cineva si-a  invatat o lectie! ) E usor, sa fii din afara si sa iti dai cu parerea necunoscund adevarata situatie. E usor sa critici si sa arunci cu noroi. E usor sa te complaci in situatia altora si sa iti mai bagi si coada, sa desparti, sa razi, sa iti faci din lacrimile altora bucuria ta nepasandu-ti ca cineva a consumat sentimente si trairi. Si mult pre greu sa iti vezi de trebusoara ta. Neghiobia a cuprins lumea. Traim intr-o lume perversa si nebuna. Poate din totdeauna a fost asa. Si nu poate,  cu siguranta.  E evident ca mereu va interveni cineva care sa iti distruga ce ai cladit, ca padure fara uscaciuni nu e niciodata! Dar as putea sa ii las sa isi atinga scopul? Niciodata!

Hmmmm. Ma invart si ma invart si ma invart. Si ce? O sa ma invart pana reusesc! E ca atunci cand eram in clasa a 5.a  cu caietul de matematica in fata, cu un exercitiu pe care nu reuseam sa il rezolv, si taiam, si taiam, si taiam, si o luam de la capat, pe caietul de curat, pana reuseam! Hmmm, am fost multumita de rezultat. Fericirea si satisfactia de la sfarsit nu s-a comparat cu nimic. Se numeste : IMPLINIRE! Asa si acum. E ca atunci!

As putea lasa treburile asa cum sunt, dar in interior ceva nu ma lasa. Ce se numeste suflet, care tanjeste dupa dreptate si implinire.  Dragul meu G., nu mi-a fost usor sa tin piept cu lumea, cu toate ca nu ai stiut nimic, de aceea ti se pare o schimbare radicala. Am fost acceasi si in lipsa timpului cat n-am vorbit deloc. Doar ca nu ai stiut tu! Mi-a fost usor sa te mint, sa te fac sa crezi altceva, sa iti zambesc desi sufletul imi plangea! Si nu e vorba de lovuri! E vorba de ceva mai profund… dar inainte sa scriu despre asta voi incepe cu altceva aviz tuturor amatorilor:

Doamnelor si domnilor, donsoarelor si donsorilor! Bun venit la spectacolul meu! Va placut sa intrat neinvitati si sa va dati cu parerea acum ascultati. Domnul asta G. pe care unii dintre voi il criticati de nu aveti aer, si nu puteti dormi noaptea pana nu va faceti damblaua, Domnul asta G. nu este un nenorocit! Daca pentru voi e, pentru mine niciodata! Nu a-ti fost voi, langa noi, in iadul ce l-am trait Impreuna! Nu ati vazut nimic! Nu ati simtit nebunia alaturi de noi! Nu ati simtit dorinta de a merge mai departe  cand totul se impotriveste si iti curg lacrimi din ochi!  Deci:

Nenorocitul asta :  A stat nopti si repeta langa mine cuvinte care nu le intelegea, dar vroia sa inteleaga. A mers la cumparaturi cu mine si a mancat ce am mancat si eu fara pretentii, si s-a lasat pe el ca sa ma satur eu. A suportat umilinte de dragul meu chiar daca uneori  a vrut sa dea inapoi dar a rezistat si a continuat prefacandu-se ca nu s-a intamplat nimic zambindu-mi doar de dragul meu. A stat si a gatit pentru mine. M-a facut sa zambesc si mi-a dat putere sa merg mai departe.  Cand ma vedea la pamant daramata de probleme ma lua la joaca. Un nenorocit care si-a lasat o viata normala de dragul meu mai poate fi nenorocit? Un nenorocit care  si-a lasat prietenii, distractiile, umorul, familia mai poate fi nenorocit? Acest nenorocit a stat noaptea langa mine cand imi era rau, si nu inchidea un ochi de frica de a nu pati ceva. Acest nenorocit m-a facut sa rad cand lumea mea se ducea in jos. Acest nenorocit mi-a oferit caldura si protectie in felul lui dar a facut-o. Acest nenorocit a plans langa mine cu lacrimi dure si apasatoare, printre suspinele mele la pieptul lui. Acest nenorocit mi-a luat paharul de vin din mana cand ma infundam in alcool. Acest nenorocit, mi-a dat o sansa la viata cand eram in prapastie la doi metri de sicriu! Acest nenorocit  nu a dormit noptile gandidu-se ce sa ne ofere mai bun… Acest nenorocit de pierdea in agonii cu mine si in jocuri copilaresti pentru a ma face sa uit de realitatea urata!  Acest nenorocit  are SUFLET! Si un nenorocit care are suflet mai poate fi numit un NENOROCIT?????  Pentru ca a gresit in trecut, trebuie sa fie criticat o viata?  As sta in picioare si i-as lovi cu pumnul pentru ca ei toti au gresit la randul lor si au asteptat sa fie iertati. Daca eu l-am iertat si am cunoscut o parte din el pe care nimeni nu o cunoaste, de ce nu isi vede fiecare de treaba lui?. Pentru partea aia ce doar eu am facut cunostinta cu ea, in momentul cand eram amndoi in mijlocul strainilor. Pentru partea aia de fiecare data  cand am sa mai aud cuvantul nenorocit am sa  tai in carne vie! Nu aveti dreptul! Doar eu si el stim cel mai bine cum a fost adevarata situatie, si nimanui nu mai permit sa isi dea cu parerea! V-ati luat de el:va-ti luat de mine!

Hmm si acum ca am terminat cu partea asta…. G. unul in fata mea, nu isi mai permite sa zica. Unul! Si nici nu voi permite.  Pentru ca esti omul meu cu suflet. De ce zic meu….. Cine mama naibii a fost langa mine cand lumea mergea cu susul in jos? Nu hienele ce vor sa te acapareze si starnesc  milioane de povesti despre mine si se baga cu japca pe gatul tau, nu cei care nu te vor langa mine si te fac nenorocit. Tu, dragul meu. Tu!  Cine mama naibii mi-a mai dat o sansa la viata? Tu, dragul meu, tu! Cine mama naibii imi canta sa ma amuze, imi spunea glume, se juca cu mine, imi aducea zambetul pe buze cand totul era amar si dansa in ploaie pentru mine? Tu, dragul meu, tu! Ti-am vazut ochii imbibati cu lacrimi pe care nu reuseai sa le opresti. Te-am vazut dand cu pumnul in perete! Te-am vazut dand cu sutul in ce iti era in cale. Te-am vazut uitandu-te inapoi dupa mine!  Toate astea le-am vazut….lovuri? Lovurile sunt pentru oameni simpli. Aici e mai mult decat un simplu love care sufoca si distruge in timp puritatea si integritatea sufletului…. Sa mint? Nu am de ce!  E legatura sufleteasca care niciodata nimic nu o sa o poata rupe… In viata se schimba peisajul, dar cand doi oameni nu rezista fara a sti unul de celalat  nu se mai numeste o simpla prietenie o simpla poveste de iubire… Poate nu ti-ai dat seama. Dar mi-ai dat sufletul. Aici in Italia! Cel mai frumos cadou, si e la mine. Cu  viata personala poti sa  faci ce doresti… orice doresti, si nu o sa ma impotrivesc, caci cum am spus decorul se mai schimba, dar ce e dupa decor niciodata si fara suflet nu ai sa reusesti! Si la fel si eu! Nu am sa reusesc, ca sufletul mi-e la tine! Dar asta nu inseamna ca nu voi merge inainte. Si pentru partea aia ce am vazut-o doar eu, il meriti  si nu am sa mi-l iau niciodata inapoi, nici nu stiu daca am sa pot vreodata chiar daca as vrea. Si indiferent de cate vremuri grele vor ma fi.. acest mai mult de cat prieten va fi langa tine mereu, chiar daca vei sti sau nu vei sti lucrurul asta… pentru ca Domnul G. e minunat!  Si ca pentru ca Dumnezeu a lasat asa sa fie pe pamant in urma cu doi ani, omul nu o sa poata sa distruga: o legatura frumoasa, indiferent de piedici si durere! Intai o gusti, vezi cum e si apoi trebuie sa lupti sa vezi daca o meriti sau nu! E ca in razboi! Si o clipa nu am sa regret ca te-am cunoscut, si ca te-am avut. Si ca inca te am un suflet cald! Aceasta e profunditatea despre care vorbeam…..

It’s never too late to turn it back around when in all falls down, the only way is up.

Cu drag.

Mai intai inima si dupa aceea restul..

Lucruri care lipsesc

Si pot sa mor de durere, si pot sa crap de dor.. Nimic nu e important in fata lor.. si nici nu trebuie sa fie. Daca iubirea a fost judecata asa, si s-a dat verdictul eu il suport si il fac platit….

In fata Ta, om nebun cum e judecata? Si care e plata? Ca a lor a fost facuta, si inceputa…

Pentru iubire, oamenii te judeca, se baga si iti iau tot, si te lasa fara nimic.

Mi-ati luat tot.Si ce? Inima din piept o sa puteti sa mi-o luati? Mai intai trebuie sa infingeti un pumnal in mijloc, ca sa va asigurati….  Inchin un pahar in cinstea voastra, a lor, si a printului ce usor si-a luat zbor. In fericirea voastra, a tuturor!

Cu drag, Lu. .

PENTRU DOMNUL G.

Urasc felul cum imi vorbesti

si felul cum glumesti.

Urasc felul cum gandesti .

Urasc cum ma  privesti.

Urasc randurile

si felul in care imi citesti gandurile.

Te urasc atat de mult cat mi se face rau

si ma face sa scriu versuri din nou.

Urasc..

urasc faptul ca ai intodeauna dreptate.

Urasc cand ma minti.

Urasc cand ma faci sa rad,

si mai rau cand ma faci sa plang.

Urasc cand nu esti in preajma

si ca n-ai sunat.

Dar cel mai mult urasc, urasc felul in care, nu te urasc nici pe de-o parte,

nici macar putin, nici macar o noapte.

Am sesizat ca nimeni nu ma poate salva in afara de mine.

Poate va intrebati cu totii ce s-a intamplat de cand am lasat in urma un trecut nenorocit. De ce spun nenorocit? Pentru ca multi au incercat sa imi distruga viata aruncand fel si fel de vorbe neadevarate la adresa mea. Altii au vrut sa imi fure iubirea.. Si in final? Povestea a continuat in Italia. Am ajuns aici, pentru inceput am gasit-o pe verisoara mea cu prietenul ei. Am stat bine in prima luna nestiind toata istoria. Apoi, am avut o dicutie aprinsa cu Domnul G. Dupa acea dicutie la cateva ore dupa ce ne-am calmat, am hotarat ca ne vom muta in curand impreuna. Zis si facut. Pe 19 august, l-am asteptat cu bratele deschise, el in persoana, aici in Italia, Milano, acelasi drum, aceeasi cale. Dar viitorul ne pregatise deja o intorsatura grozava. Imediat la scurt timp am aflat ca trebuie sa eliberam casa, dupa scandaluri infernale care credeam ca nu o sa se mai termine niciodata. Am urcat sus in camera noastra si cu o noapte inainte sa ne mutam, fara a sti unde o sa plecam si ce o sa facem, ii cer domnului G. sa nu se indoiasca de mine, ca o sa reusesc, eu o sa fac sa fie bine si ca maine am ceva treaba si voi ajunge tarziu acasa.A doua zi am mers la servici apoi am cautat o casa pentru noi doi. A fost un stres teribil…pot sa jur, pentru amandoi. Am gasit casa. O casa draguta pot zice, cu o singura camera, cu un balcon mare, o bucatarie incapatoare si o baie unde uneori obisnuiam sa ne jucam cu dusul cand vroia sa ma pedepseasca ca il necajeam, si imi facea baie cu apa rece asa imbracata, iar eu apoi ii saream in brate uda pentru a ma revansa si sfarseam amandoi sub dus imbracati uzi leorca. Dar viitorul de aceasta data nu a vrut sa tina cu noi. Ghinionul a fost de partea noastra. Iar destinul a decis ca nu e inca timpul nostru. De ce? Nu stiu.  Se facea ca pentru el niciodata nu era nimic de munca. Doar promisiuni desarte din partea tuturor, si noi straini intr-o lume noua trebuia sa ne descurcam cumva. Cu o casa de platit care nu te intreaba daca ai bani sau nu dar trebuie sa o faci, cu un frigider care se goleste si trebuie umplut. Cu visele care te bantuie pentru ca pentru inceput s-a stiut altceva si in final a fost cu totul alta poveste si vroiam ca si ele sa fie realizate… Si in final cu ce ne-am ales? Cu minciuni, promisiuni, asteptand sa ajunga ziua cea mare. Dar din pacate in schimbul zilei mari a sosit o zi plina de lacrimi si durere. Ca nimeni nu te ajuta, si trebuie sa te descurci singur. El a decis ca e mai bine sa plece in Romania. I-am respectat decizia, desi m-a durut enorm. Dar inainte sa plece in ultima dicutie telefonica de 4 ore, m-am convins de un lucru.. de care acum sunt sigura, dar pe care nu vreau sa il pronunt pana in ziua cand voi avea cu adevarat un motiv sa o fac. El a plecat, acum e in Romania… trebuie sa recunosc ca am vrut sa  ma intorc si eu. Nu mai aveam frica sa infrunt hienele de acasa si sa lupt pentru ce e al meu, dar am fost obligata de circumstante sa iau decizia sa raman. Pe moment trebuie sa recunosc ca m-am simtit debusolata. Ca mi-am blestemat ziua in care m-am nascut de milioane de ori ore in sir. Ca am inchis obloanele de la ferestre pentru nu a mai vedea lumina de afara, fara laptop, fara muzica, fara tv, fara nimic, asa in fundul patului ghemuita si plangand si intrebandu-ma de ce viata se impotriveste atat de mult in momentul asta ca noi doi sa fim aproape unul de altul. Si de ce ni s-a spus un lucru si de fapt lucrurile au stat cu totul divers. Am refuzat sa vad persoane, cateva zile. Pot sa zic ca am fost la un pas de nebunie, la un pas sa imi pierd capul…si in final? M-am ridicat. Am deschis ferestrele…Am facut lumina. M-am resemnat cu ideea ca el nu poate sta aici, si eu nu pot pleca acolo si am decis ca acum e momentul in care trebuie sa fac ceva pentru mine, fara el, si fara nimeni, de una singura. De a-mi croi un drum, un drum corect pentru viata mea. Am fost debusolata, da, dar am inteles bine ca acum e momentul. Intr-un fel ma bucur ca s-a intamplat asa. Ca am trecut prin greu amandoi, ca am avut atatea probleme, am facut-o in doi, chiar daca la sfarsit am ramas eu aici si el acolo. Eu am plecat din Romania cu un scop. E timpul sa il realizez. Iar el va avea destul timp sa se gandeasca cine sunt eu pentru el, daca sunt importanta si daca va merita sa faca un lucru bun pentru noi. Prin ce am trecut, il va ajuta sa se gandeasca la tot ce am scris in urma…iar faptul ca e acolo si eu nu mai sunt, il va ajuta si mai mult. Eu pentru noi, acum, nu mai am nimic… inafara de ca atunci cand va sosi clipa, daca va sosi, voi fi pregatita sa infrunt o lume intreaga, voi apara cu dintii ce e al meu, voi sfasia din cuvinte, voi fi ca o leoaica ce isi apara teritoriul si daca cineva va indrazni sa paseasca neinvitat va suferi groaznic. Doar in clipa cand vor sosi din nou acele doua cuvinte, opt lietere.. Pana atunci eu nu mai am nimic de facut, pentru ca am inteles mesajul destinului. Si daca el nu ne vrea acum impreuna, bine, ce pot face eu sa schimb asta? Nimic. Daca iubirea va iesi triumfatoare mult mai bine, voi fi fericita cu adevarat, pana atunci nu imi ramane decat sa ma conving cu timpul. A sosit clipa cand trebuia sa fim obligatoriu despartiti pentru a vedea ce insemnam unul pentru altul cu adevarat… Astept cu drag clipa revederii, caci indiferent ce vom descoperi, dupa ceva timp, o sa avem atatea sa ne spunem, fata in fata, din nou…mult prea multe, va asigur, cu siguranta!

Pana atunci, eu o sa am destula treaba…M-am trezit, am sesizat ca nimeni in afara de mine nu ma poate salva… Si mai ales acum,pentru ca inca un motiv imi va reda cu adevarat bucuria…

Cu drag, L. pe data viitoare.

( Cu treburi ceva vreme.)