Marturisire

As avea multe de scris dar ma inec in ganduri.  Incep cu nedreptatea ce e in jur! Si care niciodata nu se va opri! Multi din jur se gasesc sa isi dea cu parerea crezand ca ajuta, sau mai rau porniti sa faca rau. Am o intrebare pentru voi. Ce castigati? Exista un premiu special pentru voi? ( Aaa, placerea de a fi in mijloc nu se compara cu nimic? Si zambetul sarcastic pe care unii dintre voi il aveti pe buze? Hmmm…. Exista un remediu. Aceeasi plata! Dar…. Plata sa nu o fac eu. Ci viata! Si atunci voi fi eu cea care priveste si zambeste, dar nu cu un zambet sarcastic ci cu un zambet de implinire ca cineva si-a  invatat o lectie! ) E usor, sa fii din afara si sa iti dai cu parerea necunoscund adevarata situatie. E usor sa critici si sa arunci cu noroi. E usor sa te complaci in situatia altora si sa iti mai bagi si coada, sa desparti, sa razi, sa iti faci din lacrimile altora bucuria ta nepasandu-ti ca cineva a consumat sentimente si trairi. Si mult pre greu sa iti vezi de trebusoara ta. Neghiobia a cuprins lumea. Traim intr-o lume perversa si nebuna. Poate din totdeauna a fost asa. Si nu poate,  cu siguranta.  E evident ca mereu va interveni cineva care sa iti distruga ce ai cladit, ca padure fara uscaciuni nu e niciodata! Dar as putea sa ii las sa isi atinga scopul? Niciodata!

Hmmmm. Ma invart si ma invart si ma invart. Si ce? O sa ma invart pana reusesc! E ca atunci cand eram in clasa a 5.a  cu caietul de matematica in fata, cu un exercitiu pe care nu reuseam sa il rezolv, si taiam, si taiam, si taiam, si o luam de la capat, pe caietul de curat, pana reuseam! Hmmm, am fost multumita de rezultat. Fericirea si satisfactia de la sfarsit nu s-a comparat cu nimic. Se numeste : IMPLINIRE! Asa si acum. E ca atunci!

As putea lasa treburile asa cum sunt, dar in interior ceva nu ma lasa. Ce se numeste suflet, care tanjeste dupa dreptate si implinire.  Dragul meu G., nu mi-a fost usor sa tin piept cu lumea, cu toate ca nu ai stiut nimic, de aceea ti se pare o schimbare radicala. Am fost acceasi si in lipsa timpului cat n-am vorbit deloc. Doar ca nu ai stiut tu! Mi-a fost usor sa te mint, sa te fac sa crezi altceva, sa iti zambesc desi sufletul imi plangea! Si nu e vorba de lovuri! E vorba de ceva mai profund… dar inainte sa scriu despre asta voi incepe cu altceva aviz tuturor amatorilor:

Doamnelor si domnilor, donsoarelor si donsorilor! Bun venit la spectacolul meu! Va placut sa intrat neinvitati si sa va dati cu parerea acum ascultati. Domnul asta G. pe care unii dintre voi il criticati de nu aveti aer, si nu puteti dormi noaptea pana nu va faceti damblaua, Domnul asta G. nu este un nenorocit! Daca pentru voi e, pentru mine niciodata! Nu a-ti fost voi, langa noi, in iadul ce l-am trait Impreuna! Nu ati vazut nimic! Nu ati simtit nebunia alaturi de noi! Nu ati simtit dorinta de a merge mai departe  cand totul se impotriveste si iti curg lacrimi din ochi!  Deci:

Nenorocitul asta :  A stat nopti si repeta langa mine cuvinte care nu le intelegea, dar vroia sa inteleaga. A mers la cumparaturi cu mine si a mancat ce am mancat si eu fara pretentii, si s-a lasat pe el ca sa ma satur eu. A suportat umilinte de dragul meu chiar daca uneori  a vrut sa dea inapoi dar a rezistat si a continuat prefacandu-se ca nu s-a intamplat nimic zambindu-mi doar de dragul meu. A stat si a gatit pentru mine. M-a facut sa zambesc si mi-a dat putere sa merg mai departe.  Cand ma vedea la pamant daramata de probleme ma lua la joaca. Un nenorocit care si-a lasat o viata normala de dragul meu mai poate fi nenorocit? Un nenorocit care  si-a lasat prietenii, distractiile, umorul, familia mai poate fi nenorocit? Acest nenorocit a stat noaptea langa mine cand imi era rau, si nu inchidea un ochi de frica de a nu pati ceva. Acest nenorocit m-a facut sa rad cand lumea mea se ducea in jos. Acest nenorocit mi-a oferit caldura si protectie in felul lui dar a facut-o. Acest nenorocit a plans langa mine cu lacrimi dure si apasatoare, printre suspinele mele la pieptul lui. Acest nenorocit mi-a luat paharul de vin din mana cand ma infundam in alcool. Acest nenorocit, mi-a dat o sansa la viata cand eram in prapastie la doi metri de sicriu! Acest nenorocit  nu a dormit noptile gandidu-se ce sa ne ofere mai bun… Acest nenorocit de pierdea in agonii cu mine si in jocuri copilaresti pentru a ma face sa uit de realitatea urata!  Acest nenorocit  are SUFLET! Si un nenorocit care are suflet mai poate fi numit un NENOROCIT?????  Pentru ca a gresit in trecut, trebuie sa fie criticat o viata?  As sta in picioare si i-as lovi cu pumnul pentru ca ei toti au gresit la randul lor si au asteptat sa fie iertati. Daca eu l-am iertat si am cunoscut o parte din el pe care nimeni nu o cunoaste, de ce nu isi vede fiecare de treaba lui?. Pentru partea aia ce doar eu am facut cunostinta cu ea, in momentul cand eram amndoi in mijlocul strainilor. Pentru partea aia de fiecare data  cand am sa mai aud cuvantul nenorocit am sa  tai in carne vie! Nu aveti dreptul! Doar eu si el stim cel mai bine cum a fost adevarata situatie, si nimanui nu mai permit sa isi dea cu parerea! V-ati luat de el:va-ti luat de mine!

Hmm si acum ca am terminat cu partea asta…. G. unul in fata mea, nu isi mai permite sa zica. Unul! Si nici nu voi permite.  Pentru ca esti omul meu cu suflet. De ce zic meu….. Cine mama naibii a fost langa mine cand lumea mergea cu susul in jos? Nu hienele ce vor sa te acapareze si starnesc  milioane de povesti despre mine si se baga cu japca pe gatul tau, nu cei care nu te vor langa mine si te fac nenorocit. Tu, dragul meu. Tu!  Cine mama naibii mi-a mai dat o sansa la viata? Tu, dragul meu, tu! Cine mama naibii imi canta sa ma amuze, imi spunea glume, se juca cu mine, imi aducea zambetul pe buze cand totul era amar si dansa in ploaie pentru mine? Tu, dragul meu, tu! Ti-am vazut ochii imbibati cu lacrimi pe care nu reuseai sa le opresti. Te-am vazut dand cu pumnul in perete! Te-am vazut dand cu sutul in ce iti era in cale. Te-am vazut uitandu-te inapoi dupa mine!  Toate astea le-am vazut….lovuri? Lovurile sunt pentru oameni simpli. Aici e mai mult decat un simplu love care sufoca si distruge in timp puritatea si integritatea sufletului…. Sa mint? Nu am de ce!  E legatura sufleteasca care niciodata nimic nu o sa o poata rupe… In viata se schimba peisajul, dar cand doi oameni nu rezista fara a sti unul de celalat  nu se mai numeste o simpla prietenie o simpla poveste de iubire… Poate nu ti-ai dat seama. Dar mi-ai dat sufletul. Aici in Italia! Cel mai frumos cadou, si e la mine. Cu  viata personala poti sa  faci ce doresti… orice doresti, si nu o sa ma impotrivesc, caci cum am spus decorul se mai schimba, dar ce e dupa decor niciodata si fara suflet nu ai sa reusesti! Si la fel si eu! Nu am sa reusesc, ca sufletul mi-e la tine! Dar asta nu inseamna ca nu voi merge inainte. Si pentru partea aia ce am vazut-o doar eu, il meriti  si nu am sa mi-l iau niciodata inapoi, nici nu stiu daca am sa pot vreodata chiar daca as vrea. Si indiferent de cate vremuri grele vor ma fi.. acest mai mult de cat prieten va fi langa tine mereu, chiar daca vei sti sau nu vei sti lucrurul asta… pentru ca Domnul G. e minunat!  Si ca pentru ca Dumnezeu a lasat asa sa fie pe pamant in urma cu doi ani, omul nu o sa poata sa distruga: o legatura frumoasa, indiferent de piedici si durere! Intai o gusti, vezi cum e si apoi trebuie sa lupti sa vezi daca o meriti sau nu! E ca in razboi! Si o clipa nu am sa regret ca te-am cunoscut, si ca te-am avut. Si ca inca te am un suflet cald! Aceasta e profunditatea despre care vorbeam…..